Blog de Bere
Prin ’89, când revoluţia m-a ţinut în casă vreo 4 zile, aveam 7 ani şi tocmai ce scăpăsem de-o rubeolă (sau de ailaltă) care, la rândul ei, mă consemnase la domiciliu vreo 3 săptămâni. Cine-a fost singur la părinţi cam ştie cât de cruntă poate fi interdicţia de a ieşi din casă…
Perspectiva libertăţii şi frica de “securişti” au născut, cel puţin la noi în scară, o angoasă generală. Apa de la robinet a fost declarată otrăvită (total nefondat) şi toate canistrele, cărate de locatarii ăi mai vânjoşi, umplute la un izvor “neotrăvit”. Preţ de câteva zile am băut doar apă sălcie, nişte sifon de dinainte de revoluţie şi, din pură curiozitate, o gură de bere.
Primul contact pe care l-am avut cu berea ăsta a fost. Trăiască Revoluţia!
Al doilea contact s-a produs, cum e şi firesc de altfel, mai târziu.
La 14 ani şi la coadă la fabrica de bere, nu mi-am imaginat că pot exista doă’j de mii de feluri de bere. Peste vreo încă 6 ani ani am primit şi informaţia asta. Trăiască mIrcu’ şi trivia!
La 14 ani am băut aproape o bere Zimbru şi-am zis că mă las. Nu m-am lăsat.
De sete, de curiozitate, de nevoie, degeaba sau de aia am băut în anii următori fel şi fel de beri. Primul Efes extra pe care l-am băut m-a convins că berea poate fi şi altfel, următoarea halbă băută pe plajă m-a făcut să mă răzgândesc; berea fără alcool persistă să mă dezamăgească, eu insist s-o consum; berea de casă e altceva, berea de pe fundul butoiul e ca de pe fund, berea în pahare preîngheţate e mai bună, berea de după e şi mai bună, berea care-ţi place e cea mai bună. Ce păcat că-mi place prea puţin…
În rândul băutorilor de bere nu mă pot băga, dar mă pot numi consumator. Cu toată ruşinea şi în deplinătatea funcţiilor cerebrale de consumator am constatat că habar n-am ce înseamnă berea, altceva decât drojdie, malţ, hamei, apă. De vreo două zile am început să mai spăl din ruşine cu ajutorul google, wikipedia, blogdebere.ro et caetera.nimic .
Am aflat că nu ştiam nici despre proprietăţile curative ale berii, nici despre existenţa zeiţelor patroane ale berii. Berea combate osteoporoza, previne apariţia pietrelor la rinichi şi te ţine verde pentru mai mult timp, toate astea datorate şi zeiţelor Siris şi Nimkasi. Berea nu îngraşă, berea hidratează; berea nu te face mai frumos, ci doar un pic mai sănătos; berea e mai curată decât apa murdară, mai iubită decât apa curată, mai plină de poveşti şi mai bogată în calităţi decât ştiu cei mai mulţi dintre consumatorii şi băutorii săi.
Orice n-am ştiut, n-am spus sau am uitat despre bere merită aflat. Şi dacă un consumator a putut s-o facă, sunt convins că orice băutor/iubitor o poate face şi trebuie s-o facă.
Şi chiar ar fi păcat să n-o facă, mai ales că pentru libertatea de acum au fost oameni care au murit şi oameni care au stat forţat în casă. Trăiască rEvoluţia!
