Blog de Bere la Triathlon Challenge Mamaia

Dacă aș putea descrie sentimentul pe care l-am avut când am terminat competiția și ne-am văzut cu medaliile la gât tot nu i-aș face cinste. Pot doar să vă recomand să încercați pe pielea voastră și apoi să reveniți cu o părere aici.

Dar să începem cu începutul

Prin august se făceau înscrierile la Triathlon Challenge Bucharest, iar noi, cei de la Blog de Bere n-am ezitat să ne înscriem. Ba chiar am fost și la Izvorani, la Complexul Olimpic “Sydney 2000″, pentru un antrenament pretriathlon. Chiar dacă Triathlonul din București s-a mutat la Mamaia tot nu ne-am descurajat, ba chiar am ținut musai să fim acolo să ne demostrăm încăpățânarea.

[nggallery id=62]

 

Loredana a mers la bazin ca să se antreneze, Alexandra a trecut de la EuCândVreauSăGătescGătesc la EuCândVreauSăAlergTocescBandaȘiAdidașiiPrinParcuri, iar eu, văzându-mă cu bicicleta furată și abandonând ideea de a concura cu o bicicletă închiriată de la iVelo, am apelat la bunătatea prietenilor săritori de la Aventuria, care m-au și dotat cu o bicicletă Head Aspire numa’ bună de concursuri & more. Am cam cerut express bicicleta asta, ca să fiu sigur că-mi susține burta de bere, căci bicicletele normale nu-s făcute pentru oameni grei (la figurat, nu la propriu) ca mine, iar eu și Head-ul Aspire de la Aventuria eram cunoștințe vechi, de la BloggersInc.

Am făcut drumul până la Mamaia împărțind DreamTeamMobilul cu echipa Smart Atletic formată din experimentații Vlad Dulea, Valentin Bosioc și Dana Dulea, care tot drumul ne-au împărtășit din experiențele lor și ne-au atenționat că Triathlonul este o competiție foarte addictive. Nici nu vă imaginați câtă dreptate au avut.

În ziua competiției, vremea ne-a fost potrivnică

Ploaia și vântul au fost necruțătoare, crescând mult și dificultatea competiției. Din păcate acesta a fost și un factor decisiv în schimbarea mecanismului competiției, Triathlonul devenind Duathlon, din cauza valurilor mari renunțându-se la proba de înot pentru a nu se pune în pericol participanții. Și uite așa, în locul probei de înot s-a luat decizia să se adauge 2,5km la distanța inițială de la proba de alergare, iar proba în sine să fie împărțită în două etape. Prin urmare programul competițional al Duathlon-ului a fost așa: 2,5km de alergare (unde oricine din echipă putea alerga), proba de 20km pe bicicletă și încă 5km de alergare.

Echipa Blog de Bere nu s-a lăsat descurajată, dar nici n-aveam alergători printre noi în afară de Alexandra. Așa că, Alexandra a alergat 7,5km, o realizare extraordinară având în vedere că niciodată nu a alergat atât de mult într-o zi și nu s-a antrenat decât pentru cei 5km pe care știa că îi avea de alergat la Triathlon, iar eu am făcut cei 20km pe bicicletă, cu cel mai bun timp pe mtb dintre începători, sper eu și cel puțin asta îmi place să cred . Timpul nostru total, la Ștafetă Sprint Mixt, a fost de 1 ore  și 44 de minute, iar timpul colegilor de drum, Smart Atletic Bloggers, 1 oră și 23 de minute. Noi suntem extrem de mândri de timpul nostru luând în calcul lipsa de experiență, vremea nesuferită și faptul că ocupația noastră principală este berea .

Oameni mai mândri ca noi n-ați văzut, mai ales după ce-am trecut de finish și ne-am trezit cu medaliile la gât. Sentiment mai fain ca atunci când termini așa o competiție zău că nu există. Cu cât e mai grea și vremea mai potrivnică, cu atât mai mare-i satisfacția când termini. Nu ne-a înteresat nici poziția în clasament (atât timp cât nu ieșeam ultimii) și nici premiile, ci doar faptul că la final am avut fruntea sus și un zâmbet imens pe fețele noastre.

[nggallery id=63]

 

Despre oamenii frumoși care fac lucrurile atât de faine posibile

Am fost dezamăgit de prezența modestă a bloggerilor la Triathlon. Vorba lui Bosioc “să ai acces gratuit la un sport de calitate și să treci cu vederea” mi se pare dovadă că suntem prea puturoși.

Bogdan Antohe a încercat mereu să creeze condiții care să atragă bloggerii de partea sportului și a mișcării, dar noi preferăm pișcoturile. Adică bloggerul participant nu plătește taxă de participare, cazare și masă, are o categorie separată gândită special pentru a câștiga ușor niște premii, i se facilitează antrenament cu profesioniști la baze sportive puțin accesibile omului de rând și tot nu-și mișcă burtica la Triathlon?! Rușinică-i puțin spus.

Jos pălăria pentru Bogdan și pentru Clubul Sportiv Smart Atletic, care în ciuda tuturor piedicilor mereu s-au gândit la sănătatea noastră și au făcut toate demersurile să ne asigure o competiție care să ne motiveze la mișcare.  Motto-ul lor este “Sport is for Everyone” și le dau dreptate, doar că reciproca nu-i valabilă – nu toată lumea-i făcută pentru sport, din păcate. Fizic toți suntem capabili, dar mai avem de lucrat la partea ce ține de mentalitate și ambiție.

Noi cei de la Blog de Bere suntem foarte mândri că am participat la Triathlon Challenge Mamaia și le mulțumim oficial organizatorilor pentru truda și profesionalismul cu care ne-au facilitat accesul la sport de calitate.

Mulțumim și sponsorilor pentru ajutorul lor și sperăm să continue parteneriatul cu Smart Atletic. Oamenii aceștia merită sprijiniți pentru că aduc un serviciu românului – îl îndeamnă la mișcare, iar mișcarea face bine. Mens sana in corpore sano niciodată mai adevărat.

Vreau să le mulțumesc personal și colegilor de la Smart Atletic Bloggers pentru ajutor, informații și sprijin, și mai ales colegelor din echipa Blog de Bere, Loredana și Alexandra. Din păcate Loredana n-a mai înotat, dar ne-a ținut moralul sus tot timpul, iar Alexandra a dus greul cu stoicism – merită pe deplin cele 3 medalii pe care le-a obținut la final , căci a fost de 3 ori campioană, în ochii noștri, în ochii ei și pentru Blog de Bere.

Mulțumim și oamenilor faini de la Aventuria.ro, fără de care nu am fi putut participa la Triathlon Challenge Mamaia, cel puțin nu în formulă întreagă. Ei ne-au încredințat casca și superbicicleta cu care am străbătut cei 20km din concurs, și cei +/- 100km pe care i-am făcut antrenându-mă pentru competiție. Bloggere, vorba aia, doar să vrei să faci sport, că sprijin de la oameni faini întotdeauna vei gasi.

Nu știu ce vă transmite vouă fotografia de mai jos, dar pentru mine surprinde perfect satisfacția senzațională pe care am avut-o după ce mi-am terminat proba și mi-am sprijinit de gard “tovarășul” de drum. Vă recomand să încercați sentimentul, dar cu grijă, că provoacă dependență.

Ne vedem și la ediția de anul viitor!