Una din berile cu care nu poți să greșești nicicum

Știți cum e lumea când e să bea bere. Unii se pricep mai bine, alții mai puțin, unii preferă berile cu multă aromă, alții alea mai seci, unii le vor mai acidulate, alții să nu se simtă bulele deloc, de astea, după gusturi. De aceea a recomanda o bere, mai ales celor care nu știu nici ei ce vor (și cam la nivelul acesta suntem la greu în România ) este o întreagă aventură. Eu unul (nu că m-aș pricepe nu știu ce, dar sunt în curs de învățare ), de fiecare dată când aduc pe cineva la o bere adevărată (de obicei la Beer O’ Clock), le recomand să înceapă cu un Schneider Tap 2. Pentru că, zău, nu ai cum să greșești cu așa ceva.

Berea aceasta te ”face” încă de când o vezi turnată în pahar. Culoarea de un auriu teribil și de o transparență ispititoare te face de cum o vezi să înghiți în sec. Apoi gulerul de spumă ireproșabil cu care se încheie faza turnatului te îndeamnă să ridici sprânceana a nerăbdare și să întinzi rapid mâna spre ea. Dar nu te grăbi, căci astfel de beri nu se beau pe repede înainte. Miroase întâi licoarea (eu, mai de la peluză, chiar îmi bag nasul în spumă ) și vei simți un răcoros buchet de fructe, care te îndeamnă să faci pasul decisiv pentru aprecierea Schneider Tap 2. Căci în momentul în care papilele tale gustative sunt lovite dur și ireparabil de această bere și simți amestecul perfect de gust de cereale și de fructe, plus acidularea exact cum trebuie, știi că berea asta intră rapid pe meniul tău personal. Sau, mă rog, dați-mi voie să vorbesc în nume propriu