Acesta nu este un interviu cu Monica Mândruțiu, berarul șef Ursus Breweries. Deși ar fi trebuit să fie :)

20 de minute. Atât am agreat cu cei de la Ursus Breweries că voi sta la o discuție liberă cu berarul șef Monica Mândruțiu. Adică, mă gândeam eu, o să povestim niște chestii de alea tehnice, din care eu o să mă prefac politicos că am înțeles cea mai mare parte și apoi ne salutăm frumos și ne vedem fiecare de ale lui. Pentru mine, ca reprezentant al blogdebere.ro, era păcat să ajung în Cluj Napoca, să știu că doamna Mândruțiu este acolo și să nu încerc să ne întâlnim. Era, dacă vreți, o datorie profesională să încerc să mă întâlnesc cu dânsa. Numai că, așa cum e în viață uneori, pentru una m-am pregătit și alta s-a întâmplat.

A durat cam 1,43 minute ca Monica să reacționeze la un ”no, așa facem” rostit de mine așa cum vorbesc de când mă știu. Și tot un ”no, poftim!” a fost și reacția ei când i-am răspuns la întrebarea ”de unde din Ardeal sunteți?” Căci așa am aflat că amândoi suntem din Baia Mare. Moment în care interviul sec, oficial și între doi profesioniști cu cărțile de vizită pe masă s-a transformat într-un dialog amical. Care s-a prelungit mult peste limita celor 20 de minute pe care mi-am propus-o singur. Ba chiar am avut ocazia și onoarea să fac un tur al Fabricii de Bere cu Monica drept ghid, ceea ce a fost, cum să vă spun eu, chiar o chestie adevărată.

”Am absolvit facultatea de chimie alimentară la Galați, căci doar acolo exista acestă facultate. Ce-o fi fost în capul meu, nu știu, căci din Baia Mare până pe malul Dunării făceam 17 ore și am venit acasă mai rar decât a venit fratele meu din armată”, îmi spune Monica atunci când o întreb de când are pasiunea asta pentru bere. Îmi povestește că era o atmosferă frumoasă, căci fiind singura facultate din țară, veneau oameni din toate județele. ”Era încă de atunci dotată facultate, loboratoarele erau mai mult decât ok, profesori foarte exigenți, adică s-a făcut școală. Acum există tot felul de facultăți de profil care oferă mai mult sau mai puțin instruire în domeniu și nu zic mai mult”, adaugă Monica zâmbind amar.

Trecem la discuțiile mai tehnice, căci, firește, eu am 1243 de întrebări. Are răbdare să îmi răspundă la fiecare în parte, îmi arată grafice, se duce la biblioteca impresionantă cu cărțile din domeniu pe care o are în birou, îmi indică anumite capitole în care este tratat subiectul care ma interesează. Când am întrebat-o cum știe dacă drojdia pe care o folosește în procesul tehnologic este bună sau nu, îmi spune ”păi hai să îți arăt” și mă duce la microscop, pune o picătură din drojdia cu care, la 50 de metri de mine se făcea șarja de Ursus nefiltrată, pe o lamelă, rotește de ceva chestii pe la microscop și mă invită ”hais ă vezi”. Mă uit și, în timp că mă prindeam eu că globulețele pe care le vedeam sunt molecule de drojdie, Monica îmi spune că se calculează câte astfel de molecule sunt prezente într-o unitate și astfel se stabilește dacă drojdia este bună sau nu. Sau ceva de genul, mă rog, cam asta am înțeles eu. Am întrebat-o despre hamei, s-a dus să îmi aducă, l-am mirosit, l-am pipăit, l-am observat. Am întrebat-o despre malț, mi-a adus mai multe tipuri, pe care mi le-a descris în timp ce ronțăiam amândoi boabele.  Eram, dacă vreți, la un curs intensiv ad-hoc despre bere, cu un profesor de mult prea mare lux pentru un alev atât de prost pregătit. Voi prezenta mai încolo pe blogdebere.ro multe din informațiile pe care le-am aflat în discuția cu Monica Mândruțiu, în mai multe episoade, căci trebuie să mă organizez și eu un pic.

”Berile făcute de noi în România sunt chiar apreciate la concursurile internaționale. Ursus Premium, spre exemplu, a câștigat medalia de aur la World Beer Cup în SUA. Păstrez niște amintiri plăcute legate de aceste competiții, surpriza de pe fața celor de acolo când s-a anunțat câștigătorul a meritat toți banii”, își aduce aminte berarul șef al Ursus Breweries. Iar faptul că berile românești au câștigat multe medalii pe la tot felul de competiții de prestigiu din toată lumea, o face pe Monica să îmi spună, pe un ton de-a dreptul ”patriotic”, plin de mândrie : ”Toată lumea berii a aflat că România există și că facem beri foarte bune”. Încerc să fac o șmecherie și să îi sugerez că ”lasă că știu eu că voi duceți altfel de bere la competițiile astea, nu berea pe care o cumpărăm noi de la magazin”. Izbucnește instant în râs și îmi spune ”nu se duce altă bere, cum să se ducă altă bere ? Chiar condiția esențială pentru a putea participa în competiție este să fie berea care se vinde în comerț, o bere normală. Iar degustarea se face în orb, cu o rigurozitate anume. Noi câștigăm pentru că berea noastră este bună, berea pe care o o bea fiecare român este bună”.

O întreb cum este să fie, ca femeie, jucător de bază într-o lume, cea a berii, unde percepția este că este un joc al bărbaților. Îmi răspunde prompt : ”o fi o lume a bărbaților, dar cele mai bune degustătoare sunt femeile și studiile arată lucrul acesta. Fiindcă femeile sunt mai sensibile la nuanțele de aromă, se concentrează mai bine. Chiar și la degustările noastre interne la SAB Miller, femeile se descurcă foarte, foarte bine”. Îmi povestește mai multe întâmplări din plimbările sale pe la competiții de bere, când se șicana amical cu bărbații prezenți în juriul pe care îl prezida chiar Monica și care îi apreciau calitățile de degustător. Îmi arată fotografii de la concursurile internaționale și are câte o poveste pentru fiecare fotografie. Îmi dau seama pe măsură ce se derulează poveștile că lumea berarilor profesioniști este o lume în care intri cu greutate și că singurul ”bilet de intrare” este pasiunea pentru bere, munca de ani de zile pe care o depui pentru a înțelege această băutură, efortul de învățare continuă. O întreb în cât timp crede că aș reuși eu să ajung la nivelul de degustător amator. Îmi răspunde, politicoasă, că ar dura vreo 2 ani să mă pun la punct cu chestiunile de bază. Dar amândoi știm că este, de fapt, vorba despre o călătorie, care, odată începută, durează o viață întreagă.

M-am despărțit de Monica Mândruțiu cu sentimentul pe care îl ai după ce bei o bere bună la momentul potrivit, în contextul potrivit, cu omul potrivit. Și cu certitudinea că ne vom mai întâlni din nou. Pentru că, pentru mine, călătoria este abia la început…