Blog de Bere
Între 12 și 14 octombrie, în Parcul Tineretului, a avut loc cea mai diversificată sărbătoare a berii din capitală, cel puțin de anul acesta. V-o spune un om care a participat la toate în interes de serviciu. Peste 150 de sortimente de bere din mai toate țările europene, la prețuri chiar foarte accesibile, se găseau, până aseară, în cortul din Tineretului.
Deși poate a fost ultimul festival al berii de anul acesta, ca vânzări cred că a fost cel mai slab. Prezența a fost modestă, omul de rând preferând de-acum mai mult un vin fiert și nu o bere rece. Totuși, în opinia mea a fost cel mai reușit festival dedicat berii din câte au fost prin București.
Bere a fost cât cuprinde și aș fi mers zilnic doar ca să degust cât mai multe beri noi. Muzica a fost de excepție, cel puțin sâmbătă, când i-am prins pe scenă pe cei de la Byron, care știu să facă show și sună mult prea bine pentru a cânta într-un cort prea aerisit - vorbim aici de prezența publicului la mijloc de octombrie.
Ce mi-a plăcut iar?! Erau doar două stand-uri cu mici, dar vreo patru cu mâncăruri tradiționale. În afara cortului puteai să deguști un caș afumat ardelenesc, să-ți iei un șoric ca să meargă berea, să-ți cumperi o pâine săsească, ori ca desert să te poți bucura de un cartof în spirală pe bâț, un kurtos kalacs sau o plăcintă cu brânză, mărar și ceapă. Eu unul mi-s sătul de hamsii, cârnați și mici la festivalurile de bere, de fum și de miros.
Scriu eu imediat și un articol despre festivalurile de bere.
[nggallery id=75]
Iată și câteva beri care m-au impresionat mai mult, plus încă câteva găsite într-un supermarket, pe care le-am degustat aseară cu un vechi prieten de la Cafeneaua Literară din Onești. Berile pomenite mai jos le găsiți în pozele de mai sus :D
Primator Stout - o bere neagră mai specială, în genul celei de la Guinness, cu un gust ce semâna foarte mult cu cel al măslinelor. Ori îți plăce, ori o urăști, dar cert este că o ții minte. Pe mine chiar m-a mulțumit gustul, iar consistența a fost una plăcută, puțin uleioasă. Tura viitoare mă duc cu un pahar de bere la mine, căci culori și gulere de spumă n-am văzut căci le-am gustat direct din sticlă.
Black Cab Stout – ambalajul și eticheta sunt foarte atrăgătoare, iar gustul nu dezamăgește aspectul. Totuși, nu iese nici în evidență foarte mult față de restul berilor stout, decât dpdv al design-ului.
Kasteel Rouge – o bere roșie și plăcută, dulce dar nu foarte, fructoasă și tare aromată. Nu-s eu cu berile dulci, dar pe asta n-aș refuza-o. Totuși parcă alunecă prea ușor, și-i o bere care mai mult îți face sete, iar la 8% alcool te pune în cap de nu te vezi.
Konig Ludwig Weissbier – o bere albă foarte lejeră și numai bună de clătit gustul după un stout. Simplă nu m-a impresionat, dar mi-a înnebunit papilele gustative după ce băusem un Primator Stout în prealabil. Părea mult mai dulce și mai fină, totuși completa gustul uleios de măsline al stout-ului respectiv.
Budweiser – mă așteptam să gust o bere proastă, căci deși este cehească, cu Statele Unite este cel mai mult asociată, iar americanii nu beau beri atât de bune precum europenii. Totuși, Budweiser este o bere bună. Aduce puțin a un Grolsch mai slăbuț în cosistență și arome.
Wendelinus – e a doua bere franțuzească pe care o beau, după ce am gustat Meteor Lager la Barmaniada și n-am fost deloc impresionat, ba chiar am zis atunci că mai bine ca francezii să rămână cu vinurile și șampaniile lor. Soarta a făcut ca aseară să beau o bere șampanizată, îmbuteliată la sticlă de 750 ml, dotată cu un dop de șampanie și 100% franțuzească… a fost una din cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată. Puțin amăruie, apoi dulce, și la final îți lăsa un gust caramelizat. Fină, cu bule mici și puțin înțepătoare, să alunece pe gât era o plăcere. Arămie-mi părea culoarea, iar conistența-i era subțire, doar gulerul mic de spumă trăda faptul că bei o bere fină.
Pentru fotografii mai reușite intrați aici, iar dacă vreți beri serioase aici găsiți de toate, în caz că v-am făcut poftă.
