Vizită de lucru la Ferma de Midii Dalboka, în Bulgaria

Aproximativ la 50 de km de Vama Veche, se află Ferma de Midii Dalboka, undeva pe malul mării, într-un loc mai retras, la care ajungi cu maşina, dar pe un drum foarte strâmt şi într-o pantă de vreo 20 de grade. Locul e foarte frumos, mai ales dacă aungi într-o seară cu lună plină, aşa cum am ajuns eu.

Meniul pe partea de mâncare este unul variat şi bazat, fireşte, pe midii. Am încercat mai multe feluri, iar concluzia generală este că sunt gătite ok, dar cam atât. Unele porţii au fost aduse călâi, ceea ce te face, mai ales în cazul unor, spre exemplu, midi gătite la tigaie, să nu îţi pice chiar aşa de bine porţia. Una peste alta merită să mergeţi să gustaţi acolo din toate, dar doar de curiozitate. Pentru că alt motiv în afară de curiozitate nu prea găsesc pentru a vă sfătui să bateţi atâta drum până acolo.

Dacă mâncarea a fost ok, pe partea de bere, însă, lucrurile au fost triste rău. Pe lângă faptul că meniul de bere este sărăcăcios (vezi foto), servirea este la nivel de birt. Am cerut un Staropramen la sticlă. Berea adusă avea vagi urme de răceală pe ea, iar halba avea masive urme de ceva unsuros pe el şi era foarte cald, probabil stătuse toată ziua în soare sau lângă o sursă serioasă de căldură. Aşa că, în ciuda obiceiului meu de a gusta mai multe beri într-un loc, am zis pas, pentru că prea mă lovise negativ prima impresie.

Am pleccat, totuşi, cu ceva de acolo. Cu halba pe care o vedeţi mai jos. Pentru că mi-a plăcut faptul că era din “colecţia” cu vechiul brand Staropramen, care la noi nu prea se găseşte. Aşă că am negociat cu ospătăriţa, care rupea binişor româneşte. Am întrebat-o cât mă costă dacă “sparg” halba. A dat din umeri, pentru că nu înţelegea ce vreau să îi zic. I-am explicat pe îndelete, a început să râdă când a înţeles ce vreau şi a dat din umeri din nou. I-am lăsat 20 de lei pe masă (căci bulgarii acceptă orice monedă atâta vreme cât le-o dai şi nu le-o iei), sumă considerată exorbitantă de către colegii cu care eram la masă şi am venit cu singura amintire cu adevărat frumoasă de la Ferma de Midii de la Dalboka