Da’ recunosc, fu tare plăcut.
Cum vă mai povesteam cu alte ocazii, mie îmi place berea care-i bere. Ăl de Sus şi-a făcut milă de mine şi a făcut în aşa fel încât să primesc un six-pack exact cum îmi place mie: Belgian Trapist Beers. Da, puteţi să mă invidiaţi. Şi nu cereţi, că nu mai am.
Să le luăm pe rând:
Achel, o blondă cu 5% alcool. Bună, da’ nu m-a dat pe spate.
Orval: o aşteptam de ceva vreme în teste. Şi da, mi-a plăcut. Mult. Are o aromă neobişnuită, culoarea-i uşor tulbure, 6,2% alcool, rece şi bună. Da’ bună, vă spun!
Westmalle Tripel: sora blondă a celei de mai jos, 6% alcool, nimic deosebit.
Westmalle Dubbel: neagră, uşurică, aromată, dar nu foarte, 7% alcool, merge băută şi vara, dar când se lasă seara, nu la plajă cum au făcut alţii.
La ultimele două nu mă pot hotărî neam. Chimay era în topuri oricum. Unde mai pui că-i şi neagră şi-a naibii de gustoasă. Nu ştiu vouă, dar mie parcă mi se umple gura numa’ gândindu-mă la ea.
Rochefort 8 mi-a amintit de ce-mi place berea. Bă, aşa bună îi! O bere galben-maronie, parfumată, foarte aromată. În continuare nu mă pot decide între ea şi Chimay.
A se servi cu toate brânzeturile de mai jos!
Să-mi fie de bine, zic!
sa-ti fie!
munca, nu gluma.
Habar n-ai!
Fain job: degustător profesionist la secţiunea bere ! Merită trecut în CV
Professional product teaser )) whatever that means )