Blog de Bere
Apăi titlu mai scurt și mai potrivit n-am găsit, așa că l-am lăsat pe-acesta. După cum bine știți, vinerea trecută, adică pe 28 septembrie, a avut loc Webstock 2012, unul din cele mai mari evenimente cu și despre tot ce ține de social media și online în România.
Nu puteam rata așa mare adunare a elitei 2.0 românești, iar faptul că Staropramen a fost unul din susținători n-a putut decăt să mă încânte. Poveștile cele mai faine la bere se spun, iar Staropramen suținea povestitul, că povestitori de seamă am tot avut la Webstock – Ambasadorul Marii Britanii, Eduard Novak – paralimpicul medaliat cu aur, Cristian Gog – câștigătorul Românii au talent, reprezentanți Bitdefender, reprezentanți Vodafone ș.a.m.d.
Și uite așa, dintre participanți, vă spun cu cine aș povesti mai multe la o bere, cine m-a marcat și cine are povestea atât de faină încăt trebuie spusă și auzită, în special de mine. Hai, stați și voi la o bere cu mine în timp ce vă povestesc despre oameni! 
Mihai Tufă - The World Photo Tour
Pentru cei care au fost la Webstock, vă vorbesc de băiatul cu păr creț, care purta o ie și-un rucsac mare în spate. În caz de nu l-ați recunoscut, el e vasluianul stabilit în Regatul Unit, care a plecat, prin luna februarie, în jurul lumii la pas, cu un rucsac de 30 de kg în spate.
De ce? De ce nu?!
Omul s-a gândit că avea nevoie de ceva larger than life ca să fie împlinit și, după ce a decis că această mișcare este pentru el, a plecat la drum fără să se uite înapoi. Până să ajungă la Webstock făcuse deja la pas peste 4000 de km, adunase peste 160 gb de poze pe site și pagina de facebook, tocise o pereche de papuci și aștepta să rezolve cu vizele pentru est ca să poată pleca din nou la drum. Era și el surprins de reziliența corpului uman, și mi-a spus că orice limită i-ai arunca în cale, cu destulă ambiție corpul uman va depăși acea limită.
Limitele de depășit nu erau doar cele fizice, cât și cele morale, căci este o experiență solitară înfrumusețată de oamenii frumoși întâlniți în călătoriile tale, oameni care rămân în urmă când pleci iar la drum. Mihai spunea că au fost locuri unde era la mila elementelor, iar în altele atât de bine s-a simțit încât a stat și câte o lună, ideea fiind că nu se grăbește nicăieri, el alocându-și între 5 și 7 ani pentru acest ocol al lumii.
În călătoria lui, Mihai Tufă încearcă și să facă un bine acestei lumi pe care dorește să o înconjoare. Proiectul The World Photo Tour strânge fonduri pentru 3 mari organizații:
una internațională – Water Aid,
una din România – Fundația Principesa Margareta a României
și una din Marea Britanie – British Heart Foundation.
Mihai speră ca în cei 7 ani să strângă câte 100 000 de lire pentru fiecare dintre ele. Nu este imposibil, căci proiectul lui Mihai este de o frumusețe rară, și nu doar pentru el că dă ocoul planetei, ci și ca proiect turistic și umanitar, adunând până la sfârșitul expediției câteva zeci sau sute de terra de fotografii incredibile din toate colțurile lumii și arătând cât este de frumoasă condiția umană, prin oamenii pe care îi cunoaște și poveștile pe care le spune.
Mihai este foarte modest și preferă să nu își facă reclamă în ideea că cine va considera că face ceva frumos și merită susținut îl va susține și nu vrea să înduplece lumea să doneze. M-a surprins când mi-a spus că majoritatea donațiilor vin din România, urmate apoi de donațiile oamenilor pe care îi întâlnește, și foarte puține vin din Regatul Unit. Eu zic că merită să-l ajutăm cu o donație, ori măcar să-i promovăm proiectul, că merită mai multă expunere decât are momentan.
Eduard Novak – paralimpic medaliat cu aur la Londra 2012
Vă povestesc acum de singura persoană care a fost aplaudată în picioare la Webstock 2012, și de două ori chiar. Vă vorbesc de omul care era patinator de performanță până în momentul tragicului accident care i-a schimbat cariera.
Ați observat că am spus cariera, că mai toți considerăm că e ceva rău când ți se schimbă viața după un accident, și n-am vrut să dau o notă sumbră textului. Lui Eduard Novak nu i s-a schimbat viața, ci doar țelurile. Viața pe care a dus-o până în momentul tragic a dus-o și pe urmă. Pe Eduard Novak nu îl definește accidentul ori handicapul, ci ambiția și determinare, modestia și bunul simț. Dacă n-a avut cum să reușească ca patinator viteză a făcut tot posibilul să reușească oriunde, și dacă n-ar fi reușit să câștige medalia de aur la proba paralimpică pe velodrom ar fi câștigat orice altă medalie la orice altă probă pe care și-ar fi propus să o căștige.
Nu pot exprima în cuvinte cât de ambițios este acest om și cât de tare ne-a atins pe toți cei din sală. Modestia lui și puterea de a munci no matter what m-au impresionat până la lacrimi – n-am plâns eu, dar ochii mi-erau umezi, părul măciucă și un nod în gât cât pumnul pe tot parcursul discursului său. Noi muncim online luni de zile și deja vrem rezultate, el muncește ani întregi onbike, fără pauze dese, pentru a afișa rezultate.
Să nu mai zic felul mare în care povestea cât de mult a contat educația strictă pe care a primit-o în copilărie și setul de valori moștenit de la părinți, cât și eșecurile care l-au motivat enorm de mult să nu le mai repete.
Numa’ ascultați-l voi mai jos și vă văd pe urmă.
Răzvan Pascu – Călătorul
Deși l-am cunoscut pentru prima dată la Bloggers Inc., pe-atunci mi-era necunoscut și n-am apucat să țin omul la povești, dar între timp l-am descoperit și am rămas fascinat. Este unul dintre cei mai citiți bloggeri din România și scrie despre călătoriile sale în alte țări.
Răzvan și-a tratat blogul fix ca pe un businees și beneficiile au venit pe măsura muncii sale. Acum este plătit să viziteze diferite colțuri ale lumii și mai are și un job corporatist în paralel. Prezentarea sa de la Webstock ne-a arătat că nimic nu te oprește să faci un ban cinstit din blogging și/sau vizitând lumea, atât timp cât ești dispus să pui cotul la treabă.
Mikey – Doza de haș
Dacă, ca și mine, n-ați auzit de proiectul ăsta, înseamnă că faceți parte dintr-o minoritate, căci Doza de Haș este un brand național foarte cunoscut printre tineri. Deși mulți se feresc să-l considere pe Mikey blogger, în opinia mea tot un fel de exemplar blogosferic este și dânsul. Mikey are putere de influență, are o sumedenie de fani, nu doar pe facebook, ci și în offline (dintr-aceia care îți cer autograf), are zeci de mii de vizualizări pe site și pe youtube, doar că vorbește în loc să scrie.
Și când te gândești că Doza de Haș n-are niciun an de la înființare și deja are un succes teribil printre tineri, te gândești că ce face face bine. Da, nu sunt în targetul proiectului, dar Doza de Haș este un formator de opinii printre tineri și sper ca Mikey să înțeleagă ce răspundere are în a da un exemplu corect celor care-l urmăresc cu atâta pasiune.
Aș bea o bere cu omul ăsta pentru că face treabă faină și este într-un univers al său, separat de restul. Se descurcă de minune pe teren puțin explorat, dar totuși este de-al nostru, zic eu.
Daniel Papa – BlogInk
Cu acest individ am tot consumat beri și am tot povestit, dar mi-e drag proiectul pe care l-a inițiat cu prietenii, cât și pasiunea, și în același timp seriozitatea, cu care îl tratează, așa că nu puteam să-l sar.
El și ai lui spun povești despre tatuaje. Un fel de Miami Ink, da’ blogosferic, însă ei nu fac tatuaje, dar își fac la greu. Daniel, sau Papen, cum îl știm noi, îi pictat tot pe mâini și mulți dintre voi l-ar cataloga ca violent (are și mutră), dar e pașnic, de treabă și muncitor. Am povestit cu el despre o vizita a echipei Blog Ink la un penitenciar pentru a afla mai multe informații despre lumea tatuajelor de după gratii. Multe chestii interesante îmi povestea dânsul, dar eu între timp mă gândeam că puțin fascinați de tatuaje fac atâta muncă de cercetare, și foarte puțini fac această lume interesantă. Blog Ink este unul din puținele cazuri faine, când o nișă faină este tratată cu seriozitate și devine interesantă oricui.
Dacă nu v-am făcut curioși intrați pe blogink – în puținele luni de la inființare deja au adunat informații interesante: interviuri cu vedete, studii de piață, concursuri etc.
Eu mă opresc aici momentan, că deja m-am întins la vorbă și tare sper că nu v-am pierdut pe drum. Eram cu bere în față și m-am gândit că, măcar din când în când, să vorbesc mai multe despre oameni și mai puțin despre bere, căci fără oamenii cu care îți bei berea și fără poveștile cu care ne întreținem la bere, puțin farmec ar mai avea băutura.
PS: un mare “noroc” și multă sănătate și organizatorilor, căci eveniment strașnic au organizat – Trupa de la Evensys cu Manafu în frunte (și Vodafone ca sponsor principal) au dus tot greul, dar ce-a ieșit din mâna lor frumos a mai fost.
Poze de la eveniment se găsesc pe pagina de facebook.com/webstock
Am declarat si pe twitter ca aceasta este, probabil, cea mai frumoasa postare despre Webstock