Salut, Chinezu sunt. Și vreau să vă spun că ce vedeți mai jos este un exercițiu. Adică, pe românește, l-am rugat pe Tudor să îmi scrie cum crede el că am văzut eu Pardon Cafe (căci mi-a plăcut într-un maxim fel 
). Iar el a scris textul de mai jos. Pe care l-am citit cu gura căscată. Căci e atât de bine scrie, de parcă l-aș fi scris eu 
) Respect, tovarăsu Tudor!
Dacă ajungeţi prin Sibiu cu gândul la relaxare, trebuie să poposiţi măcar preţ de-o bere şi pe la Pardon Cafe, un bistro aflat pe cea mai frumoasă şi liniştită stradă din Sibiu – str. Cetăţii.
Aici te îmbie încă de la intrare mirosul specific de vechi care te atrage, fără măcar să-ţi dai seama, să vizitezi până şi ultima cameră a cafenelei. Fiecare încăpere este amenajată oarecum diferit, având totuşi în comun obiectele de colecţie antice şi bunul gust, exact ca la un muzeu. Într-o încăpere, bei berea pe foste maşini de cusut şi scaune antice, în alta pe butoaie de bere şi scaune de metal. Cărţi şi instrumente muzicale vezi peste tot în jur, în plus, un tavan e tapetat cu pagini de ziar de pe la 1900 şi ceva. Asta ca să nu mai spun de cărţile poştale ce atârnă din tavanul încăperii alăturate şi de peretele plin cu pantofi. Ce-o mai lungesc atât, e un local care are ceva-ul ăla al lui care îţi rămâne impregnat pe creier în aşa fel încât te face să te întorci şi a doua şi a treia oară… şi aşa mai departe.
Meniul e cuprinzător dar, evident, ochii mi-au fugit mai întâi la pagina cu bere. Dintre berile germane am ales un Paulaner pentru a verifica desteritatea chelneriţei în a-l servi. Berea asta, cred că ştiţi deja, se bea dintr-un pahar special de 500 ml şi se toarnă în două mişcări: se pune în pahar aproape toată berea dar se păstrează puţină pe fundul sticlei, cât două degete, pentru a spăla drojdia cu ea abia apoi se toarnă şi restul conţinutului în pahar. Cristina (că aşa o cheamă pe chelneriţa blondă de la Pardon) a ştiut operaţiunea asta aşa că mi-a câştigat irevocabil respectul . Puteţi s-o salutaţi din partea mea când treceţi pe acolo.
Alt lucru care mi-a plăcut mult aici e faptul că în meniu era desenat un steguleţ în dreptul tuturor produselor şi mâncărurilor româneşti. Se vede că umblă mulţi turişti pe la Sibiu şi că Stejarul nostru Strong de 7% alcool e căutat, la fel ca şi cârnăciorii cu muştar serviţi lângă bere.
Mâncarea e şi ea interesantă, mi-au tras cu ochiul în special puiul cu sos de champagne (da, cu sos de şampanie şi cu boabe de struguri pe deasupra) şi pieptul de pui cu sos parmezan şi măr copt. Ambele le-am încercat şi le recomand pentru un gust special.
Data viitoare când ajung la Pardon Cafe Sibiu o să-mi rezerv un loc pe terasă pentru că (vedeţi şi voi în pozele de mai jos) găsesc foarte atrăgătoare vederea spre turnurile vechi de apărare ale Sibiului.
