În spatele fiecărei beri există o poveste. Fie că o bei după o zi grea la serviciu, ori ți-e prilej să stai la povești cu prietenii sau ți-e alături când îți susții echipa favorită, berea mereu ți-a fost prieten bun la nevoie.
Monsieur Florea Cristian ne povestește despre întâlnirea lui de gradul III cu berea.
“Până în clasa a IX-a am crezut că iubirea este o chestie care nu se studiază la şcoală. Într-a IX-a, când am început să vorbim despre iubire, ni s-a spus că ea este de mai multe tipuri. Ideea era să fim în stare să facem diferenţa între iubirea dintre doi adolescenţi şi iubirea dintre fraţi, iubirea faţă de părinţi etc. De parcă la 15 – 16 ani n-ai fi în stare să faci asta.
Despre iubirea pentru bere n-a amintit nimeni, pentru că cică eram minori şi nu-şi permiteau profesorii să ne înveţe despre alcool (bine, nici acum nu ne zic nimic de bere, dar asta-i altă discuţie). Totuşi, au zis ceva despre aşa-zisa iubire pentru dulciuri, sau pentru mâncărurile care ne plac, iar noi, băieţii, bineînţeles că am înlocuit dulciurile cu berea în ecuaţie.
Prima bere întreagă cred că o încearcă toată lumea prin clasa a VII-a sau a VIII-a. Cu o timiditate firească, bem toţi bere pentru că ne place într-un fel, dar nu-i nicio atracţie specială.
Până într-a IX-a suntem în perioada de teste, pentru că ne oprim la câte-o bere doar vara, iar în restul zilelor abia dacă ieşim din casă. Într-a IX-a începe să se cunoască puţin din viitorul adolescent iubitor de bere în personalitatea fiecăruia. Ieşim mai des, consumăm bere de fiecare dată şi parcă începem uşor-uşor să punem la punct o conexiune între bere şi ceea ce ni se întâmplă zilnic. La 18 ani, vârsta legală pentru consumul de bere, avem deja parcurs drumul iniţiatic şi putem chiar să recomandăm prietenilor beri care ne plac foarte mult.
Discuţiile despre bere sunt (până la vârsta de 18 ani) ca şi cele despre momentele intime ale adolescenţei: adulţii nu amintesc nimic de ele crezând că nu a venit timpul necesar, în timp ce copiii îşi formează singuri nişte idei despre asta.
Aşa cum începe să se studieze educaţia sexuală în şcoala generală, sau cum băieţii sunt învăţaţi să se bărbierească printr-a VIII-a, cred că ar trebui inventată şi o oră de „Bere opţional” pe săptămână. Adică un fel de oră de istorie a berii şi de cunoaştere a tot ceea ce înseamnă consum responsabil de alcool. O astfel de materie ar înlocui perfect ora de Educaţie pentru sănăntate, iar asta pentru că atunci când zici bere, te gândeşti la o grămadă de momente faine din viaţa ta.
Berea leagă de sute de ani cele mai lungi prietenii. Ea învaţă oamenii să se împrietenească pentru simplul fapt că iubesc aceeaşi licoare.
Dacă ar avea microfoane, sticlele de bere ar înregistra problemele tuturor. Pentru că ştim cu toţii că cele mai bune poveşti dintre prieteni se zic sorbind dintr-o bere. Cele mai faine aventuri ale vieţii fiecăruia au avut şi-o bere la mijloc. Câte poveşti n-au început cu „Eram la o bere, când…” şi câte nu s-au terminat cu „am mai băut o bere şi-am plecat”? Cred că cea mai longevivă iubire a fiecărui bărbat este faţă de bere. Oamenii care-o fac pun o grămadă de suflet, dar cei care-o beau pun de zece ori mai mult de-atât.
Apropo, la ce vârstă aţi sorbit primii voştri 500 ml de bere şi ce poveste este in spatele acelei beri?”
