Luaţi aminte la ce vă spun! Citesc cum că, undeva în Marea Britanie, s-au afundat unii în istoria berii (da, aşa cum v-afundaţi în bere-n uichenduri) şi au constatat că, deşi stimabilii au fost personajele dominante, doamnele au avut şi ele rolul lor, rol pe care l-au jucat corespunzător, aş spune.

Articolul de care vă pomenesc (nu vă mai foiţi atâta-n scaun, că vi-l arăt imediat) încearcă să aducă puţin femeile în lumina reflectoarelor, că de, aşa ne stă nouă bine. În mod evident, vorbim despre cele care au contribuit la cultura berii (vorbim dspre Marea Britanie, da?), cea pe care o ştim cu toţii (mă rog, unii) astăzi. Distinsele doamne şi-au câştigat dreptul de a fi menţionate pentru că au reuşit să facă bere bună (Monica Mândruţiu vă spune ceva?) şi s-o ‘scoată în lume’. V-am mai spus şi vă repet: femeile ar fi mult mai pricepute la capitolul degustări, sunt mai sensibile la nuanțele de aromă, se concentrează mai bine.

Cum am promis, vă las cu articolul, da’ îmi promiteţi că nu faceţi d’astea: ‘Award for most patronising customer this week goes to the man who said ‘Obviously you don’t drink real ale but what do you recommend?’’

‘Part 1. Equally revolting

Women weren’t made to feel all that welcome in the early days of the struggle against the Big Six brewers.

The essentially backward-looking and conservative Society for the Preservation of Beers from the Wood (SPBW) founded in 1963 received its first application for membership from a woman in 1965 — an eventuality which had not been taken into account when the constitution was drawn up. After much debate, founder member John Gore proposed a compromise: that women be permitted to join as associate members.

When the Campaign for Real Ale came along in 1971, it borrowed some of its style and rhetoric from socially liberal protest groups, and its senior ranks were filled with young, open-minded people who had grown up during the sexual revolution of the nineteen-sixties. Though a streak of ‘robust’ (sexist) humour was, according to Roger Protz, a core part of CAMRA’s identity in those early days, the Campaign not only allowed but positivelyencouraged women to join.

In April 1973, Valerie Mason was elected to its ten-strong National Executive… as secretary, of course. Margaret Clarks-Monks joined the NE in 1977 and served for seven years, though Chairman Tony Millns’ comment when she stood down is telling: ‘She was much more than the statutory woman…’

Continuarea o găsiţi aici.

The post Istorie cu bere și femei :) appeared first on Blog de Bere.

Apoi, după ce vedeţi video-ul de mai jos m-aştept să n-avem contradicţii pe tema sexului veveriţei, clar?

The post Veverița mea preferata appeared first on Blog de Bere.

Acu’, n-o încep cu poezii, deja ştie toată lumea că limoberile joacă pe partea Chinezului, nu a mea. Da’ soarta şi (mama ei de) karmă or făcut să ajung la evenimentul cu limoberi, doamne şi domnişoare. Şi-a fost fain, am ieşit #cafetele şi ne-am hăhăit (tot ca fetele) sub atenta supraveghere a fainilor Cabral şi Cristian Gog.

Am băut şi eu Ursus Cooler. As I said, nu joacă pe partea mea, da’-i mai bună decât m-aşteptam să fie; pentru o limobere, of cors. Vă place sau nu, chiar îi posibil ca Ursus Cooler să fie mixul câştigător pentru vara asta. Şi nu pentru că zic eu, ci pentru că-i făcută din cele mai răcoritoare băuturi: limonada şi berea, da? Reci ambele, că altfel n-aţi făcut nimic.

Eu v-am zis ce-am avut de zis, râmâne să vedeţi voi cum stă treaba. Vă mai spun doar că puteţi găsi Ursus Cooler sau Ursus Cooler fără alcool în variantele la sticlă şi doză de 0,5 litri. Altfel, dacă simţiţi nevoia să vă daţi mari pe facebook, aveţi la dispoziţie aplicaţia ‘Află cât de cooler eşti‘; să-ţi afli factorul Cooler, dacă-mi permiteţi să-l citez pe Mihai Bârsan, Vice Preşedintele de Marketing al Ursus Breweries.

Of ză recărd, factorul meu e 87%, da?

Vă tzuc, ca fetele! :)

The post Cooler, cu fetele. appeared first on Blog de Bere.

Subiectul: degustările de bere. Problema: femeile. Şi mai ales, de când au devenit degustările de bere evenimente mondene?

Cu fiecare ieşire la bere în care mă mai intersectez cu reprezentante ale sexului frumos încep să înţeleg din ce în ce mai bine bărbaţii. N-o să înţeleg în veci de ce se chinuie unele femei să facă lucruri cu de-a sila; în cazul de faţă – băutul berii.

Bă, e atât de simplu: îţi place – bine, nu-ţi place – rău. Da’ nu contează. N-o bea pentru că-i în trend sau pentru că ai tu senzaţia că i-au schimbat reţeta de ultima oară de când ai gustat-o. It doesn’t work this way!

Anyway, să revenim. Se ia o degustare de bere. Se invită nişte oameni. Ajung acolo şi m-aştept să găsesc numa’ oameni ca mine, respectiv băutori de bere. Să mă corectaţi dacă greşesc. Ajung acolo. Hostese la intrare. Eu strâmb din nas, mahmurii zic c-aşa-i modelul, or să fie mulţi bărbaţi, d’astea. Sună plauzibil, trec peste. Bem o bere că, vorba ‘ceea, d’aia ne-am dus. Încep să ajungă învitaţii. În proporţie de 80% sunt alintate d’alea îmbrăcate ţipător, botoase cocoţate pe tocuri de cinşpe. ‘- Bă, eu ce caut aici? Unde-s degustătorii de bere?’ şi ‘Doamne, iartă-mă şi nu mă mai pedepsi aşa’ erau gânduri pe care n-am reuşit să le rostesc cu voce tare doar pentru că am avut suficientă bere cu care să le trimit la vale, pe gât, înapoi de unde veneau. Ca şi când n-ar fi fost suficient, din motive pentru care nu-i judec, mahmurii m-au lăsat singură în cuşca plină de căprioare.

Am închinat o cruce mare şi înc-o nefiltrată blondă şi mi-am văzut de ale mele, încercând să ignor chiţăiala de fundal şi zgomotul tocurilor cui. Da’ pentru că universu’-i mare şi fain, planetele s-au aliniat în aşa fel încât să fiu nevoită să plec de acolo exact la două minute după:

El, ospătaru’: – Bună seara! Încercăm o nefiltrată, vă pot recomanda ceva?
Ele, căprioarele botoase venite la degustarea de bere: – Nu prea bem noi bere. Ne-aduci un meniu? Sau, mai bine, limonada aia cu mango pe care am văzut-o în meniu, la intrare.

Chinezule, data viitoare povesteşti tu! :)

The post Femei la degustări de bere appeared first on Blog de Bere.

A trecut mai bine de un an de la clătitele prietenoase cu Budweiser pentru care mi-aţi zis destule, corespunzător. Majoritatea ştiţi că gătesc destul de des (şi al dracului de bine) şi-atunci mă gândesc c-ar trebui să vă mai dau un motiv pentru care s-o pomeniţi pe mama. :)

De vreun an îmi tot fac curaj să încerc reţeta din titlu şi acum vreo trei săptămâni, după ce astrele s-au aşezat corespunzător, m-am pus pe treabă.

Pentru supa cu bere, cheddar şi bacon aveţi nevoie, în primul rând, de cele 3. Eu am mers pe:
- duvel                                                                                                 
- cheddar de-a noastră – 250 gr
- bacon – după gust, deci cât mai mult
- vreo 3 cartofi potriviţi
- o ţelină medie
- 3-4 morcovi de dimensiuni decente
- 2-3 fire de ceapa verde
- o buca’ de praz
- vreo 5, 6, 7 căţei de usturoi
- cam o lingură de făină
- sare şi piper verde
- un praf de piri-piri
- ceva cimbru
- şi spor!

În primul rând, vă ocupaţi de bacon. Îl aruncaţi într-o tigaie şi-l lăsaţi să se facă aşa cum îi stă lui bine. Crocant. Când îi gata, îl lăsaţi pe un prosop de hârtie. Ştiţi voi de ce. Apoi, în aceeaşi tigaie (şi fără s-o clătiţi de grăsime că-l mâniaţi pe Dumnezeu) aruncaţi ceapa şi prazul tăiate cubuleţe şi usturoiul zdrobit cu lama cuţitului. Le lăsaţi să se călească vreo 4-5 minute. Timp suficient cât să tăiaţi cubuleţe cartofii, morcovul şi ţelina. Eu am azvârlit în tigaie şi ceva frunze de la ţelină, cât să dea un clocot. După alte 2-3 minute am scos frunzele, am aruncat puţină sare şi-un polonic de apă călduţă cu lingura de făină de care vă spuneam.

Când am simţit că se-ngroaşă gluma (aţi prins-o p’asta?) am luat tigaia de pe foc, am mutat tot într-o oală demnă de supă, am băgat blenderu’-n ea şi-am făcut-o praf cremă. Apoi am mutat-o la locul ei, pe foc şi-am început s-o înec în bere. Treptat, nu din prima. Şi s-a comportat foarte bine.

După ce-am terminat cu berea am început s-o-ndes cu cheddar; 250 de grame, rasă, cum vă spuneam. Şi-a-nceput să capete siluetă de supă de bere cu cheddar. Acela a fost momentul în care am ştiut că mai avea nevoie doar de mici ajustări, cum ar fi sarea, piperul, cimbrul şi praful de piri-piri. Oprit-am focul, am lăsat-o să-şi tragă sufletul, am fericit-o cu câteva bucăţele de bacon iar pe restul i le-am pus la urmă, s-o definesc. Şi-a ieşit aşa:

Eu zic c-a fost bine. Mai aveţi ceva poze aici.

The post Beer, cheddar & bacon soup appeared first on Blog de Bere.

The post 24 cu berea pe care nu le știați! appeared first on Blog de Bere.