Acesta este un guest post scris de Florea Cristian, pe care vi-l recomand cu inimă deschisă să-l citiți și să descoperiți surprizele viitoare pe care le pregătește

Am participat acum câteva zile la o discuţie despre siguranţa rutieră în care cei de la Michelin ne-au arătat nişte statistici referitoare la situaţia accidentelor din România, raportându-ne şi la celelale ţări din Europa.

În general, dacă arăţi unui om nişte grafice încercând să-i explici cam care-i faza acolo, s-ar putea să-l pierzi încă de la primul slide, dar când e vorba de lucruri care ţin de viaţa cetăţenilor şi când vezi că în grafice România e fruntaşă din multe puncte de vedere, începi să-ţi pui semne de întrebare.

Dacă tot suntem pe blogdebere, permiteţi-mi să vă arat un grafic care arată cum s-a modificat numărul oamenilor care au murit datorită urcării la volan sub influenţa alcool-ului:

Graficul e făcut pentru perioada 2001 – 2008, iar aşa cum observaţi şi voi, România se află pe primul loc. În timp ce în alte ţări se iau măsuri pentru a scădea cât mai mult numărul oamenilor care se urcă la volan sub influenţa alcool-ului, la noi parcă se încurajează chestia asta, având în vedere că nu-s prea mulţi care vorbesc despre gravitatea situaţiei. Care ar fi, totuşi, principalele motive pentru care avem atât de multe situaţii neplăcute legate de condusul maşinii sub influenţa alcool-ului (din punctul meu de vedere, fireşte)?

1. Inconştienţa

Se foloseşte destul de des vorba: „Hai, mă, că până acasă nu păţesc nimic dacă o să conduc aşa”. Bineînţeles că dacă ai băut deja câteva beri, ţi se pare o decizie normală. Nu e chiar aşa. Gândeşte-te că rişti să faci accidente fără să fii vinovat chiar şi când eşti treaz, dar atunci când ai băut şi s-a întâmplat ceva, eşti vinovat indiferent de situaţie. Unde mai pui că reflexele tale nu sunt atât de bine dezvoltate după câteva beri?
Totuşi, inconştienţa se mai educă dacă eşti destul de destupat la minte. De-aia ajungem la cauza cu numărul 2.

2. Autorităţile

Niciodată n-au fost în stare să-ţi explice de ce nu e bine să faci un lucru. Întotdeauna au crezut că dacă pur şi simplu îţi interzic o chestie, tu o să înţelegi singur de ce s-a întâmplat asta. Aşa cum îl faci curios pe un copil atunci când îi spui că n-are voie să pună mâna pe soba fierbinte pentru că se frige, cam aşa e şi cu cei care se urcă la volan sub influenţa alcool-ului. N-avem voie să ne urcăm pentru că nu-i bine, dar nu ştim exact de ce nu-i bine, mai ales pentru că (nu-i aşa?) „N-are, frate, cum să mi se întâmple mie necazul ăsta”. Ba are, că nu eşti cu nimic mai special când vine vorba de condus sub influenţa alcool-ului.

Dacă autorităţile ar explica mai bine motivele pentru care nu trebuie să te urci la volan sub influenţa alcool-ului (aşa cum au făcut-o cei de la Michelin la discuţia despre care vă vorbeam mai sus) şi dacă şi-ar face şi ei treaba în trafic aşa cum scrie în legislaţie, eu cred că situaţia s-ar schimba cumva.

Dacă ţara noastră n-ar mai funcţiona pe bază de pile şi şpăgi, probabil educaţia rutieră ar fi în România un lucru atât de normal, încât articolele de genul ăstuia nu şi-ar avea rostul.
Cam aici se termină părerile mele legate de condusul sub influenţa alcool-ului, dar dacă voi mai vedeţi alţi factori pentru care suntem fruntaşi în clasamentul de mai sus, vă invit să lăsaţi un comentariu. Totodată, dacă vedeţi vreo rezolvare a problemei, la fel, formularul de comentarii vă stă la dispoziţie.

P.S.: Despre #sigurantarutiera se vorbeşte pe Twitter foarte mult. În plus, detalii mai găsiţi şi în articolul scris pe blogul meu.

The post Băutul berii, ca şi condusul, e o artă. Dar uneori artele nu se fac în acelaşi timp appeared first on Blog de Bere.

În primul rând, m-a surprins cât de multe sortimente de bere au letonii. Am intrat într-un supermarket și am văzut rafturi întregi de beri autohtone. Plus multe beri poloneze și multe altele din țările nordice. Dar cele mai multe erau autohtone. Fiind pus în fața unor atât de multe opțiuni, am zis că mai bine întreb gazdele noastre pe ce bere să mă duc. Și mi s-a recomandat după cum urmează. Cu mențiunea că, mi s-a spus, unul din secrete este apa foarte bună care există în Letonia.

Lacplesis. Am gustat varianta Premium. O bere cinstită, lager, fără prea multe pretenții, dar cu toate la locul ei. De cursă lungă, ușor fructată, foarte refresizantă, ca să zic așa De altfel, asta mi-a plăcut la berile letone pe care le-am gustat, că erau lejere și pe stil de bună dispoziție, așa cum mi-au lăsat impresia și letonii.

Aldaris. Am gustat varianta Originalais. O culoare superbă, de ambră are berea asta. Iar gustul lejer, mult fruct și aromă, e din categoria cu care poți stabili o relație lungă și statornică

Cesu Alus. Am ales variata Pilsener. Seamănă mult cu Timișoreana noastră. Și cu asta cred că am spus tot ce era de spus ) Ooops, am uitat să fac poză la berea asta, așa că vă rog să mă iertați

The post Am gustat puțin din berile letone appeared first on Blog de Bere.