Deși poate a fost ultimul festival al berii de anul acesta, ca vânzări cred că a fost cel mai slab. Prezența a fost modestă, omul de rând preferând de-acum mai mult un vin fiert și nu o bere rece. Totuși, în opinia mea a fost cel mai reușit festival dedicat berii din câte au fost prin București.

Bere a fost cât cuprinde și aș fi mers zilnic doar ca să degust cât mai multe beri noi. Muzica a fost de excepție, cel puțin sâmbătă, când i-am prins pe scenă pe cei de la Byron, care știu să facă show și sună mult prea bine pentru a cânta într-un cort prea aerisit - vorbim aici de prezența publicului la mijloc de octombrie.

Ce mi-a plăcut iar?! Erau doar două stand-uri cu mici, dar vreo patru cu mâncăruri tradiționale. În afara cortului puteai să deguști un caș afumat ardelenesc, să-ți iei un șoric ca să meargă berea, să-ți cumperi o pâine săsească, ori ca desert să te poți bucura de un cartof în spirală pe bâț, un kurtos kalacs sau o plăcintă cu brânză, mărar și ceapă. Eu unul mi-s sătul de hamsii, cârnați și mici la festivalurile de bere, de fum și de miros.

Scriu eu imediat și un articol despre festivalurile de bere.

Iată și câteva beri care m-au impresionat mai mult, plus încă câteva găsite într-un supermarket, pe care le-am degustat aseară cu un vechi prieten de la Cafeneaua Literară din Onești. Berile pomenite mai jos le găsiți în pozele de mai sus

Primator Stout  - o bere neagră mai specială, în genul celei de la Guinness, cu un gust ce semâna foarte mult cu cel al măslinelor. Ori îți plăce, ori o urăști, dar cert este că o ții minte. Pe mine chiar m-a mulțumit gustul, iar consistența a fost una plăcută, puțin uleioasă. Tura viitoare mă duc cu un pahar de bere la mine, căci culori și gulere de spumă n-am văzut căci le-am gustat direct din sticlă.

Black Cab Stout – ambalajul și eticheta sunt foarte atrăgătoare, iar gustul nu dezamăgește aspectul. Totuși, nu iese nici în evidență foarte mult față de restul berilor stout, decât dpdv al design-ului.

Kasteel Rouge – o bere roșie și plăcută, dulce dar nu foarte, fructoasă și tare aromată. Nu-s eu cu berile dulci, dar pe asta n-aș refuza-o. Totuși parcă alunecă prea ușor, și-i o bere care mai mult îți face sete, iar la 8% alcool te pune în cap de nu te vezi.

Konig Ludwig Weissbier – o bere albă foarte lejeră și numai bună de clătit gustul după un stout. Simplă nu m-a impresionat, dar mi-a înnebunit papilele gustative după ce băusem un Primator Stout în prealabil. Părea mult mai dulce și mai fină, totuși completa gustul uleios de măsline al stout-ului respectiv.

Budweiser – mă așteptam să gust o bere proastă, căci deși este cehească, cu Statele Unite este cel mai mult asociată, iar americanii nu beau beri atât de bune precum europenii. Totuși, Budweiser este o bere bună. Aduce puțin a un Grolsch mai slăbuț în cosistență și arome.

Wendelinus – e a doua bere franțuzească pe care o beau, după ce am gustat Meteor Lager la Barmaniada și n-am fost deloc impresionat, ba chiar am zis atunci că mai bine ca francezii să rămână cu vinurile și șampaniile lor. Soarta a făcut ca aseară să beau o bere șampanizată, îmbuteliată la sticlă de 750 ml, dotată cu un dop de șampanie și 100% franțuzească… a fost una din cele mai bune beri pe care le-am băut vreodată. Puțin amăruie, apoi dulce, și la final îți lăsa un gust caramelizat. Fină, cu bule mici și puțin înțepătoare, să alunece pe gât era o plăcere. Arămie-mi părea culoarea, iar conistența-i era subțire, doar gulerul mic de spumă trăda faptul că bei o bere fină.

Pentru fotografii mai reușite intrați aici, iar dacă vreți beri serioase aici găsiți de toate, în caz că v-am făcut poftă.

The post Best of Beer Fest appeared first on Blog de Bere.