O bere bună nu poate fi definită în mod obiectiv, pentru că depinde de băutor sau chiar de contextul în care este baută berea. Unora le place Silva neagră (iniţial, voiam să zic Guiness dar aveam Silva neagră în cămară), altora le place Noroc. Tu, cu paharul de Silva în mână, te bucuri de-o bere dulce-amăruie şi consistentă, mai puternic alcoolizată (7%), gândită clar ca o bere de savurat. Tot tu, cu paharul de Noroc în mână, te bucuri de data asta de o bere uşor acră şi răcoritoare. De gustibus…

Băutorul român, ca personaj colectiv, prezintă două simptome. Primul este zgârcenia. Când merge într-un bar, favorit sau nou, va comanda cea mai ieftină bere din meniu. Asta se întamplă pentru că nu vrea să bea DOAR o bere şi motivul pentru care nu vrea sa bea DOAR o bere este că nu ştie să o savureze. Vrea să işi facă norma de 3-4 beri şi să se ducă acasă să doarmă, nedându-şi seama că ar fi putut să plece cu un gust nou şi plăcut şi, eventual, fară sa miroasă a birt.

Al doilea simptom este snobismul. Băutorul român o să evite (uneori fără măcar să-ncerce) o bere considerată „proastă”, bazându-se pe preţ şi prezentare. O să dau ca exemplu Löwenbräu, o bere nemţească cu tradiţie, veche de aproape şase secole şi jumătate. O bere LA FEL de veche ca Bastilia. La noi poţi s-o cumperi doar la PET (neimportată), ceea ce o transformă pentru mulţi într-o bere de trecut cu vederea sau, cel puţin, nu de savurat. Cu toţii sţim vorba că „o carte nu se judecă după copertă” şi cred că este o vorbă cât se poate de aplicabilă şi pentru bere.

Cele două simptome sunt indicative Dezinteresului. De cele mai multe ori, fie nu avem timp să ne formăm o părere, fie considerăm că am investit prea mult timp în formarea părerii ca să ne permitem s-o mai schimbăm.

Nu scriu articolul ăsta din postura omului neatins de snobism şi zgârcenie, mai ales zgârcenie. Şi eu sunt băutorul român şi nu-mi place că mă limitez la prima bere dintr-o listă doar pentru că sunt pofticios şi vreau să beau mai mult; nu-mi place că mă duc dup-aia la magazin şi iau aceeaşi bere doar pentru că celelalte arată mai urât şi nu-mi place că las o lume-ntreagă de arome şi gusturi neexplorată doar pentru că familiarul m-a făcut apatic.

Diseară, când o să ies din casă, o să-mi iau o bere pe care să n-o mai fi încercat şi o s-o beau încet şi o s-o savurez. O s-o compar cu ce beau de-obicei, o să-i citesc eticheta şi, pentru că trăim in era informaţiei, o să intru pe net să văd ce-au zis şi alţii despre ea. De data asta o să ştiu ce beau. Poate să fie blondă, brună sau arămie. Poate să fie filtrată sau nefiltrată. Poate să fie 3 lei sau 15 lei. Poate să fie oricum, dar să fie o descoperire.