Cutiile de bere sunt impenetrabile luminii, deci berea rămâne proaspătă mai mult timp, dar sunt mai ușor de reciclat decât sticla sau PET-ul și mai sunt avantajoase din punct de vedere al costurilor de transport – sunt mai ușoare, mai compacte, mai rezistente la șocuri.

Un dezavantaj al cutiilor de bere ar fi că sunt din aluminiu, iar pentru aluminiu se explorează bauxita din pământ, iar exploatarea minieră aduce cu sine riscuri pentru mediu și alte dezavantaje. Bine, aici sunt avantajoase proprietățile aluminiului și faptul ca se reciclează în proporție de 100%.

Singurul dezavantaj direct pe care-l găsesc eu la doza de bere este felul în care curge berea din ea. Are orificul acela enervant, care-ți toarnă berea în pahar sau pe gât în hopuri, hopuri care agită berea și fac spumă. Pe când la sticlă berea se prelinge pe gâtul lung și alunecos, fără ca nimic să-i obtureze fluxul, și -apoi curge lin pe buza sticlei… fie că-ți pui în pahar sau bei direct din sticlă, berea curge atât de lin încât nici nu știi când ai terminat-o, iar spuma ți-o dozezi dupa bunul plac.

Totuși marele dezavantaj al sticlei, pe lângă cele evidente (costuri mai mari de transport, masa, fragilitatea), este că la sticlă nu știi niciodată cât de expus a fost conținutul la lumina soarelui. Berea expusă la căldură și la lumina soarelui își pierde proprietățile în timp, chiar dacă pe etichetă avem un termen de valabilitate destul de generos.

Cele mai bune sfaturi legate de berea la sticlă este să alegi mereu berea în sticlă maron, nu cele în sticle verzi(cică ar proteja mai puțin de lumina soarelui), iar dacă se poate să cumperi sticlele vandute în six-pack-uri cartonate, căci ambalajul le-a ferit mai mult de soare. În rest nu prea ai nici o garanție că berea pe care o bei nu a fost păstrată în condiții inproprii. De fapt o cam simți și după miros – berea care miroase urât a stat mai mult timp expusă la lumina soarelui.

Revenim la cutia de bere, căci am stabilit că berea la sticlă curge mai frumos, dar la cutie se păstrează mai bine. Deși ne plângem de gustul metalic al berii la doză, nu berea are gustul metalic ci doza în sine – dacă bei direct din doză berea normal că mirosul și papilele gustative te păcălesc odată intrate în contact cu suprafața metalică a dozei. Însă doza este pulverizată pe interior cu tot felul de substanțe pentru a separa chimic printr-o peliculă metalul de conținut.

La dezavantajele cutiei de bere mai intră și Bisfenolul A – (CH₃)₂C(C₆H₄OH)₂  mai pe înțelesul lui Make. Este un compus organic solid, solubil în solvenți organici dar foarte puțin solubil în apă (BPA). Se găsește în rășinile epoxidice și la polimerii policarbonati, dar și în lipitura dozei de bere. Partea proastă este că BPA-ul are proprietăți asemănătoare hormonilor, afectând glanda endocrină – a fost asociată cu diabetul, obezitatea și bolile cardiovasculare.

Un studiu recent a arătat că oamenii care mâncau supă la conservă zilnic aveau cu 1200% mai mult BPA în urină decât cei ce mâncau supă instant la plic. Curios aș fi să văd testul și între zilnica bere la cutie și cea la sticlă.

Dar nici în panică să nu intrăm căci dozele sunt pulverizate pe interior cu rășini ca formă de portecție – rășini care conțin și ele cantități de BPA, dar atât de mici încât mai toate organismele de protecție a consumatorilor le consideră neglijabile. Iar dacă era atât de dăunător BPA-ul în doze de bere pe cât se exagerează, la cum se consumă berea am fi auzit până acum de boli legate de BPA-ul din cutiile de bere. Sunt sigur că mult mai mulți oameni gustă bere la cutie zilnic decât supă la conservă.

Oricum, decizia finală rămâne în mâinile consumatorului.

Eu unul consider că berea la butoi(keg) e cea mai bună. E ferită de lumina soarelui precum berea de la doză, se servește la halbă și, dacă dispui de sculele de care ai nevoie se prelinge frumos în pahar precum berea la sticlă. Doar că berea la keg e mai ferită de căldură, keg-ul fiind mult mai solid decât doza de aluminiu, si datorită costurilor de transport mai mici, este mult mai ieftină. Plus că se face economie de materiale, deci e mai prietenos cu mediul înconjurător –  berea dintr-un singur keg de 50L fiind echivalentă cu berea din 100 de sticle sau 100-25o de doze, energia consumată cu transportul și depozitarea unui singur keg fiind mult mai mică decât energia consumată cu transportul și depozitarea a 100 de sticle, 250 de doze. Iar dacă-ți bei berea la halbă de la terase mereu pline, atunci poți fi sigur că mai tot timpul se aprovizionează cu butoaie de bere, deci la halbă găsești și cea mai proaspătă bere. Vorba aia: no crap on tap.

Hai noroc!

The post Berea-i mai bună la doză sau la sticlă? appeared first on Blog de Bere.