După modelul pozei de mai sus, n-am fost niciodată de acord cu berea fără alcool. Conduci? Bea apă. Sau suc. Sau limonadă. Dar ştim cu toţii că ‘omul cât trăieşte-nvaţă’ (mă rog, mai mult sau mai puţin / mai mulţi sau mai puţini). Astfel, acum vreo două saptămâni, după o oră zdravănă de zumba, mă întorceam spre casă cu o poftă nebună de-o bere rece. Am intrat hotărâtă în primul magazin, dar brusc mi-am zis că poate n-ar trebui să-mi bat joc de timpul petrecut în sală. Întâmplător am întors privirea spre alt frigider şi-am văzut berea de ghimbir. O vânam de ceva vreme, dar de fiecare dată renunţam la ea pentru nefiltrata aflată două rafturi mai jos.

Am luat-o acasă, am răcit-o bine de tot şi mi-a plăcut teribil. Aia te răcoreşte, nu Radler-ul! Am lăudat-o printre prieteni şi-am prins din zbor o informaţie conform căreia e foarte simplu să-ţi faci bere de ghimbir acasă. Zis şi făcut, doar mă ştiţi. Am căutat în magazine drojdie de bere, n-am găsit. Auzisem însă acum mai bine de un an de băieţii de la Fabrica de Bere, ăia de au de toate să poţi să-ţi faci tu berea acasă. Le-am dat un mail, le-am zis ce vreau să fac şi i-am rugat să-mi recomande un tip de drojdie potrivit. Mi-au răspuns, m-au sfătuit şi mi-au livrat drojdia destul de repede.

Eu mi-am cumpărat ghimbir, lămâi, apă minerală şi m-am pus pe treabă. Am folosit 3 litri de apă minerală, o bucată potrivită de ghimbir (dat pe răzătoarea mică), suc de la o lămâie şi o lingură de miere. Într-un bidon de 5 litri am pus jumătate din pliculeţul de drojdie şi toate cele de mai sus, le-am amestecat până n-au mai ştiut de ele şi le-am lăsat la răcoare vreo 40 de ore.

Zău c-a ieşit bună şi zău că mai fac!