21 octombrie 2017

Berea Light

Berile light nu au prins așa bine la noi, dar este de știut că acestea sunt mai dificil de produs față de berile normale, mai ales pentru că este greu de obținut același gust dar cu o concentrație de alcool între 0,5% și 4%. Căulgări francezi și belgieni, precum și maeștrii berari din lumea întreagă se minunează la modul în care au evoluat procesul de producție producătorii mari precum InBev sau MillerCoors. Este foarte greu de reprodus același gust în milioane de sticle de bere, în special dacă sunt beri de tip light, unde mixul perfect este foarte greu de atins, normele fiind foarte stricte pentru a reproduce gustul inconfundabil al unei beri cu o concentrație mai mică de alcool.

Înainte de berea light, în Europa exista berea „mică”, băutură polulară în Evul Mediu. Era o bere mai slabă, accesibilă tuturor, inclusiv copiilor, care a salvat continentul de la boli precum ciuma neagra. Nu se știa atunci că datorită fierberii și a conținutului de alcool, microbii din apă erau eliminați și astfel se obținea o băutură „sănătoasă”, ce nu împrăștia agenții patogeni. Nevoia pentru beri ușoare a apărut atunci pentru a-i feri de boli și pe cei mai puțin rezistenți la alcool.

Abia în anul 1967, Joseph L. Owades, un biochimist din Brooklyn, a perfecționat o rețetă de bere light, Gablinger’s Diet Beer, și astfel a fost recunoscut ca tatăl berilor light. Deși berea produsă de Owades era avangardistă, marketingul companiei ce a lansat-o era înapoiat, iar berea nu a prins, în special la noul target – femeile.

La începutul anilor ’70, Miller a cumpărat rețeta și a lansat berea Lite. Momentul nu putea fi mai bun, căci tot atunci au prins la public și produse precum diet soda sau trabucurile cu mai puțin gudron. Miller a plusat și mai mult și a introdus berea Lite bărbaților prin câteva campanii ingenioase în care sportivi renumiți în Statele Unite promovau berea ușoară, dar cu același gust ca al berii cu +5% alcool.

Dupa ani de marketing extrem de scump, Bud Light a depășit vânzările berii Lite de la Miller în 1997, iar din 2004 a devenit regele berilor din Statele Unite când a depășt Budweiser. Totuși, de-a lungul anilor berea light și-a pierdut sensul, Bud Light și Budweiser fiind beri de tip lager. Am gustat Budweiser și semăna foarte mult la gust și consistență cu Grolsch-ul de la noi, poate puțin mai dulce, deci gusul se păstrează, light sau nu.

Diferența dintre berile „normale” și cele light eate drojdia special concepută/preparată și modul în care sunt produse berile light. Iar pentru că tot spuneam mai sus că berile light sunt mai dificil de produs, nebunia este în detalii, procesul de fermentare fiind unul extrem de precis folosind o drojdie „temperamentală”. Drojdia se menține la temperaturi joase, când nu este folosită, pentru a-i scădea aproape complet metabolismul, iar când se adaugă compoziției se face la o temperatura exactă de 10 grade C și se lasă la fermentat 21 de zile. La o temperatură mai ridicată berea și-ar pierde consistența, prospețimea și gustul, iar la o temperatură mai joasă drojdia nu ar fi destul de eficientă.

Despre Sorin Neagu

Un comentariu

  1. Exista niste metode foarte simple prin care se pot obtine berea fara alcool sau berea lite. Eu am vazut ca berea fara alcool se poate obtine cu ajutorul unei centrifuge speciale si datorita densitatii diferite se separa berea de alcool. Am citit ceva de osmoza inversa, prin care se obtine la fel berea fara alcool. Problema este ca apa este demineralizata si trebuie sa o remineralizezi.

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicatăCâmpurile marcate sunt obligatorii *

*